Biserica, alături de Palatul Ghika, face parte din ansamblul Ghika-Tei. În 1822, domnitorul Grigorie IV Ghica a ridicat o reşedinţă domnească de vară pe locul casei părinteşti, lucrările finalizându-se în anul 1832. Un an mai târziu, în apropierea palatului domnesc, pe locul locaşului de cult ctitorit de vistierul Barbu Văcărescu (†1764) şi soţia sa Ruxandra (Rosetti), către jumătatea secolului al XVIII-lea, domnitorul Grigorie IV Ghica şi fiul său Grigorie au zidit biserica Teiul Doamnei Ghika. Instituită prin actul denumit Epitropia Bisericii Colentina – Aşezământul Grigore Ghika Voievod în anul 1833, iniţial, biserica Teiul Doamnei Ghika a fost folosită numai de membrii familiei Ghika. În decursul timpului, Epitropia a pus biserica la dispoziţia credincioşilor ce locuiau în apropiere şi care nu aveau altă biserică. Clopotniţa, monument istoric, a fost construită tot de domnitorul Grigorie IV Ghica în anul 1833 pe latura de est a incintei, situată către valea Colentinei (“colea-n-tină”). Este o construcţie masivă pe plan pătrat, pe două niveluri, cu un turn decorat cu pilaştri ionici. Pisania bisericii aşezată deasupra intrării este scrisă cu litere chirilice.

Biserica Teiul Doamnei Ghika a fost catalogată ca fiind biserica cea mai autentică din oraş. Lucrările de construcţie ale bisericii au fost coordonate de meşterul Iosef Weltz, după planurile arhitectului catalan Xavier Villacrosse. Construcţia este din cărămidă şi a fost ridicată pe un plan elipsoidal (18 x 13 metri), stilul arhitecturii fiind bizantino-italian, rar în arhitectura bisericească din Ţările Române. “Volumul dominant este acoperit de o cupolă semisferică largă, peste care se ridică tamburul rotund al turlei cu opt ferestre. Patru nişe semicirculare mai scunde, acoperite cu calote în sfert de sferă sunt adosate simetric: două către răsărit, adaptate funcţiilor de proscomidie şi diaconicon ale altarului, două către apus, ce cuprind scările care conduc la cafas. Intrarea, pe latura mică, de vest, este precedată de un mic pridvor cu patru coloane în stil doric toscan, grupate câte două pe o bază comună, ce susţin un fronton triunghiular pictat. Două perechi de pilaştri, flanchează portalul cu pisania aşezată deasupra. Faţadele sunt decorate de asemeni cu pilaştri dorici (care se regăsesc şi în interior) şi, în registrul superior, cu o friză de triglife şi metope având un relief floral. Ferestrele sunt terminate în semicerc”.

STOICA, Lucia; IONESCU-GHINEA, Neculai Enciclopedia lăcașurilor de cult din București , p. 140

O parte din membrii familiei Ghika sunt înmormântaţi în curtea Bisericii, monumentele funerare şi mormintele lor având o deosebită valoare: Domnitorul Grigore Ghika; principesa Maria Ghika, Sultana – soţia principelui Barbu Constantin Grigore Ghika; prinţul Constantin Grigore Ghika fiul domnitorului Grigore Dimitrie Ghika (monumentul fiind executat de Karl Storok); Generalul Alexandru I. Solomon; Grigore II Ghika domn al Ţării Româneşti şi al Moldovei; Alexandru Ghika, domn al Ţării Româneşti ş.a. Pe lângă aceste monumente funerare în curtea bisericii se mai află şi alte obiecte de valoare documentar-istorică (executate din marmură sau piatră) care au fost transferate în anul 1985 în urma demolării clădirii de cult din incinta Spitalului Sfântul Pantelimon (construit de domnitorul Grigore al II-lea Ghica-strănepotul lui Gheorghe Ghica – în 1735, când a izbucnit o epidemie de ciumă).

Biserica deţine 8 candele mari de argint, o candelă mică și un policandru, toate acestea fiind donate de domnitorul Grigore al IV-lea Ghika în anul 1833 . De asemenea în Biserică, într-o vitrină, se află tuiurile, primite de domnitorul român de la Poarta Otomană, ca semn al puterii şi vasalităţii.

Pictura interioară în ulei stil neobizantin de factură occidentală, foarte apropiat de cel al lui Tăttărăscu cu panouri în chenare baroce, a fost executată de pictorul Giacometti, maestrul care a pictat şi interiorul Palatului Ghica. Pe partea de nord se află scena Învierii, iar pe cea de sud scena Naşterii susţinute de îngeri în zbor. În partea stângă a intrării se află portretul ctitorului Grigore Ghica, iar în partea dreaptă, fiul său şi primii ctitori: Barbu Vacărescu cu soţia sa Ruxandra şi fiica lor Maria. Pictura a fost spălată în 1927. Turla, reconstruită după cutremurul din 1940, a fost pictată în anul 1976 de către pictorul Veniamin Precup în tehnica ulei.

În biserică se păstrează spre închinare, într-o raclă din argint, moaştele sfinţilor mucenici Epictet şi Astion dăruite parohiei de Preasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, la data de 8 septembrie 2005, cu prilejul târnosirii Capelei.

Pr. Paroh EMILIAN VÎLCU, 0766.231.579

Pr. NICOLAE BARBU, 0722.821.337

Pr. OVIDIU PETRE VLAESCU, 0768.077.344